INDISCIPLÍNĂ s.f. Lipsă de disciplină; nesupunere; (p. ext.) dezordine. [Cf. fr. indiscipline]. substantiv feminin indisciplină
*indisciplínă f., pl. e (fr. indiscipline, d. lat. indisciplina, lipsă de instrucțiune). Lipsă de disciplină: indisciplina soldaților, elevilor. substantiv feminin indisciplină
indisciplínă (-ci-pli-) s. f., g.-d. art. indisciplínei substantiv feminin indisciplină
INDISCIPLÍNĂ s. f. Lipsă de disciplină; nesupunere; p. ext. dezordine. – Din fr. indiscipline. substantiv feminin indisciplină
INDISCIPLÍNĂ s. f. Lipsă de disciplină; nesupunere, dezordine. Desfășurînd agitația politică de masă, agitatorii sînt datori să combată manifestările de indisciplină, lipsa de grijă față de avutul obștesc, indolența în rezolvarea cerințelor maselor, abaterile de la linia partidului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11, 37. substantiv feminin indisciplină
indisciplină | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | indisciplină | indisciplina |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | indiscipline | indisciplinei |
plural | — | — |