indisciplină definitie

INDISCIPLÍNĂ s.f. Lipsă de disciplină; nesupunere; (p. ext.) dezordine. [Cf. fr. indiscipline]. substantiv feminin indisciplină

*indisciplínă f., pl. e (fr. indiscipline, d. lat. indisciplina, lipsă de instrucțiune). Lipsă de disciplină: indisciplina soldaților, elevilor. substantiv feminin indisciplină

indisciplínă (-ci-pli-) s. f., g.-d. art. indisciplínei substantiv feminin indisciplină

INDISCIPLÍNĂ s. f. Lipsă de disciplină; nesupunere; p. ext. dezordine. – Din fr. indiscipline. substantiv feminin indisciplină

INDISCIPLÍNĂ s. f. Lipsă de disciplină; nesupu­nere, dezordine. Desfășurînd agitația politică de masă, agitatorii sînt datori să combată manifestările de indisci­plină, lipsa de grijă față de avutul obștesc, indolența în rezolvarea cerințelor maselor, abaterile de la linia parti­dului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11, 37. substantiv feminin indisciplină

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului indisciplină

indisciplină   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular indiscipli indisciplina
plural
genitiv-dativ singular indiscipline indisciplinei
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z