indigo definitie

INDIGÓ s.n. 1. Culoare a spectrului solar situată între albastru și violet. 2. (Chim.) Materie colorată de un albastru-violet, care se extrage dintr-o plantă tropicală sau din anilină. ♦ (Impr.) Hârtie-carbon. // adj. Care are culoarea între albastru și violet, ca aceea corespunzătoare din spectrul solar. [< fr., sp. indigo]. substantiv neutruindigo

indigó, indigouri s. n. (intl.) infractor profilat pe același tip de delicte. substantiv neutruindigo

*índigo n. (sp. indigo, d. lat. indicus, indic). Lulachĭ, o materie colorantă între albastru și violet scoasă din indigotier. Cînd se declină, se poate zice al indiguluĭ. – Fals indígo orĭ -gó (după fr. indígo). V. sineală. substantiv neutruindigo

indigó¹ adj. invar. substantiv neutruindigo

indigó² s. n., art. indigóul; (foi) pl. indigóuri substantiv neutruindigo

indigo n. 1. materie colorantă ce dă un albastru frumos; 2. coloare asemenea acestei materii: lulachiu. substantiv neutruindigo

INDIGÓ, (1,3,4) indigouri, s. n., (2) adj. invar. 1. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, cuprinsă între albastru și violet. 2. Adj. invar. Care are culoarea descrisă mai sus. 3. S. n. Materie colorantă albastru-închis, extrasă din frunzele mai multor plante tropicale sau obținută sintetic din anilină sau din acid antranilic și folosită pentru vopsirea lânii și a bumbacului. 4. S. n. Hârtie-carbon folosită la copiere; plombagină. [Var.: indigóu s. n.] – Din fr. indigo. substantiv neutruindigo

INDIGÓ, indigouri, s. n. 1. Culoare care se găsește în spectrul solar între albastru și violet. 2. Materie colorantă albastră-închis, extrasă din frunzele unei plante tropicale sau (astăzi) fabricată mai ales din anilină. ♦ (Impropriu) Hîrtie-carbon. substantiv neutruindigo

tras la indigo expr. (fig.) asemănător, similar; identic. substantiv neutrutraslaindigo