indicator definitie

INDICATÓR, -OÁRE adj. Care indică, care face cunoscut. // s.n. 1. Aparat care arată valoarea unei mărimi măsurate. 2. Semn de indicare a direcției, a distanței pe un drum etc. 3. Lucrare folosită ca îndrumător. // s.m. Substanță care, printr-o modificare a culorii sale, indică caracterul acid sau bazic al altei substanțe. // s.f. (Mat.) Curbă auxiliară care ajută la studiul curbelor și al suprafețelor. [Cf. fr. indicateur]. adjectiv indicator

*indicatór, -oáre adj. Care indică. S. n., pl. oare. Carte de informațiunĭ: indicatoru căilor ferate. Aparat care indică munca desfășurată saŭ tensiunea aburuluĭ. Degetu arătător, indexu. adjectiv indicator

indicatór1 adj. m., pl. indicatóri; f. sg. și pl. indicatoáre adjectiv indicator

indicatór2 (număr, substanță) s. m., pl. indicatóri adjectiv indicator

indicatór3 (dispozitiv, semnal, text) s. n., pl. indicatoáre adjectiv indicator

INDICATÓR2, -OÁRE, indicatori, -oare, adj. Care indică, arată, face cunoscut. Tabele indicatoare. adjectiv indicator

indicator m. cel ce indică. ║ n. 1. cărticică de informațiuni: indicatorul căilor ferate; 2. aparat ce servă a indica munca efectuată sau starea de tensiune a aburilor. adjectiv indicator

INDICATÓR, -OÁRE, indicatori, -oare, adj., s. n., s. m. I. 1. Adj. Care indică, care face cunoscut. II. S. n. Aparat, instrument, dispozitiv care servește la indicarea anumitor mărimi, fenomene, informații etc. ◊ Indicator de pantă = inclinometru. Indicator de acord = ochi magic. 2. S. n. Semnal, simbol etc. care servește la indicarea direcției, distanței sau etapelor unui drum. 3. S. m. Expresie numerică cu ajutorul căreia se caracterizează cantitativ un fenomen social-economic din punctul de vedere al compoziției, structurii, schimbării în timp, al legăturii reciproce cu alte fenomene etc. 4. S. n. Text tipărit care servește ca îndrumător într-un anumit domeniu. Indicator de prețuri. 5. S. m. Substanță cu ajutorul căreia se determină caracterul acid sau bazic al altei substanțe ori sfârșitul unei reacții chimice. – Din fr. indicateur. adjectiv indicator

INDICATÓR1, (1) indicatoare, s. n., (2) indicatori, s. m. 1. Aparat care arată valoarea unei mărimi măsurate. Ar trebui să trecem pe la cabina de comandă să verificăm indicatoarele. SEBASTIAN, T. 94. ♦ Obiect (jalon, săgeată etc.) care servește pentru a indica direcția, etapele, distanța unui drum. Indicator de drum. Indicator kilo­metric. ♦ Text tipărit, carte sau broșură (cu planșe, tabele etc.) care servește ca îndrumător. Indicator de prețuri. Indicator al străzilor din Capitală. 2. Substanță cu ajutorul căreia se determină sfîrșitul unei reacții chimice sau se stabilește dacă o substanță are un caracter acid sau bazic. adjectiv indicator

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului indicator

indicator   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular indicator indicatorul indicatoare indicatoarea
plural indicatori indicatorii indicatoare indicatoarele
genitiv-dativ singular indicator indicatorului indicatoare indicatoarei
plural indicatori indicatorilor indicatoare indicatoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z