INDEFINÍT, -Ă adj. 1. Care nu este definit, care nu este explicat; nedefinit, nelămurit. 2. (Gram.) Nehotărât. [Cf. fr. indéfini]. adjectivindefinit
*indefinít, -ă adj. (lat. indefinitus). Care nu e definit, căruĭa nu i se poate pune hotar: seria numerelor prime e indefinită. Nehotărît, nedeterminat: sensațiune indefinită. Gram. Perfectu indefinit, perfectu compus, ca am pus; pronume indefinite, pronume nehotărîte, care determină vag, ca: fie-care, nimenĭ, orĭ-cine. S. n., pl. e și urĭ. Lucru indefinit: indefinitu. Adv. În mod indefinit: vinu se conservă indefinit. adjectivindefinit
indefinít adj. m., pl. indefiníți; f. indefinítă, pl. indefiníte adjectivindefinit
indefinit a. 1. fără limite determinabile sau cunoscute: durată indefinită; 2. Gram. care exprimă o idee generală, nedeterminată: pronume indefinit. ║ n. ceea ce e indefinit. adjectivindefinit
INDEFINÍT, -Ă, indefiniți, -te, adj. Care nu este definit, care nu are limite sau margini determinate; nedefinit, nelămurit. ♦ (Gram.) Nehotărât. – Din fr. indéfini, lat. indefinitus. adjectivindefinit
INDEFINÍT, -Ă, indefiniți, -te, adj. Care nu poate fi definit, care nu poate fi explicat; nedefinit, nelămurit. În aer e un parfum de tinerețe, un fior indefinit, care cheamă la iubire. VLAHUȚĂ, O. A. II 35. adjectivindefinit
indefinit adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | indefinit | indefinitul | indefinită | indefinita |
plural | indefiniți | indefiniții | indefinite | indefinitele | |
genitiv-dativ | singular | indefinit | indefinitului | indefinite | indefinitei |
plural | indefiniți | indefiniților | indefinite | indefinitelor |