indecență definitie

credit rapid online ifn

INDECÉNT, -Ă adj. Lipsit de decență; necuviincios, nerușinat. [Cf. fr. indécent, it. indecente, lat. indecens]. adjectivindecent

*indecént, -ă adj. (lat. indecens, -éntis). Care nu e decent, necuviincĭos. Adv. În mod indecent. adjectivindecent

credit rapid online ifn

indecént adj. m., pl. indecénți; f. indecéntă, pl. indecénte adjectivindecent

indecent a. necuviincios. adjectivindecent

INDECÉNT, -Ă, indecenți, -te, adj. Care calcă sau contrazice legile decenței; lipsit de pudoare; necu­viincios. adjectivindecent

INDECÉNT, -Ă, indecenți, -te, adj. Care calcă sau contrazice legile decenței; lipsit de pudoare; necuviincios, nerușinat, impudic, licențios. – Din fr. indécent, lat. indecens, -ntis. adjectivindecent

INDECÉNȚĂ s.f. Lipsă de decență; purtare necuviincioasă; necuviință, nerușinare. [Cf. fr. indécence, it. indecenza, lat. indecentia]. substantiv femininindecență

*indecénță f., pl. e (lat. in-decentia). Necuviință. Vorbă indecentă. substantiv femininindecență

indecénță s. f., g.-d. art. indecénței; (fapte) pl. indecénțe substantiv femininindecență

indecență f. necuviință. substantiv femininindecență

INDECÉNȚĂ, indecențe, s. f. Lipsă de decență, de bună-cuviință; vorbă, faptă, purtare necuviincioasă; necuviință, nerușinare. – Din fr. indécence, lat. indecentia. substantiv femininindecență

INDECÉNȚĂ, indecențe, s. f. Lipsă de decență, necu­viință, nerușinare; vorbă, faptă, purtare necuviincioasă. substantiv femininindecență

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiindecență

indecență   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular indecență indecența
plural indecențe indecențele
genitiv-dativ singular indecențe indecenței
plural indecențe indecențelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z