inculpare definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeinculpare
- Vezi aici mai multe rimeinculpare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuin
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuinc
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
INCULPÁRE s.f. Acțiunea de a inculpa și rezultatul ei; învinuire. [< inculpa]. substantiv feminininculpare
inculpáre (acuzare) s. f., g.-d. art. inculpắrii substantiv feminininculpare
INCULPÁRE s. f. Acțiunea de a inculpa și rezultatul ei; acuzare, învinuire. – V. inculpa. substantiv feminininculpare
INCULPÁRE s. f. Acțiunea de a inculpa și rezultatul ei; acuzare, învinuire. substantiv feminininculpare
inculpațiúne f. (fr. inculpation). Acțiunea de a inculpa, acuzațiune. – Și -áție și -áre. substantiv feminininculpațiune
*incúlp, a -á v. tr. (fr. inculper, d. lat. in, în, și culpare, a mustra, a blama, d. culpa, culpă. V. dis-culp). Acuz, învinovățesc. verb tranzitivinculp
INCULPÁ vb. I. tr. A învinui, a acuza. [P.i. incúlp. / < fr. inculper]. verb tranzitivinculpa
inculpá (a ~) (a acuza) vb., ind. prez. 3 incúlpă verb tranzitivinculpa
inculpà v. a acuza pe cineva de o greșală, de un delict, de o crimă. verb tranzitivinculpà
INCULPÁ, incúlp, vb. I. Tranz. A învinui, a acuza pe cineva (în fața unei instanțe judecătorești). – Din fr. inculper, lat. inculpare. verb tranzitivinculpa
INCULPÁ vb. I. Tranz. (Numai la timpuri compuse) A porni o urmărire penală împotriva cuiva; a învinovăți, a învinui, a acuza. verb tranzitivinculpa
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiinculpare
| inculpare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | inculpare | inculparea |
| plural | inculpări | inculpările | |
| genitiv-dativ | singular | inculpări | inculpării |
| plural | inculpări | inculpărilor | |