inconvenient definitie

INCONVENIÉNT s.n. Neajuns, dezavantaj; piedică, dificultate. [Pron. -ni-ent. / < fr. inconvénient, it. inconveniente]. substantiv neutru inconvenient

*inconveniént, -ă adj. (lat. in-convéniens, -éntis). Care nu e convenient, care nu convine, necuviincĭos. S. n., pl. e. Lucru care nu convine, defect: casă plină de inconveniente. Adv. În mod inconvenient. substantiv neutru inconvenient

inconveniént (-ni-ent) s. n., pl. inconveniénte substantiv neutru inconvenient

inconvenient n. neajuns. substantiv neutru inconvenient

INCONVENIÉNT, inconveniente, s. n. Neajuns, dezavantaj; dificultate, obstacol, piedică. [Pr.: -ni-ent] – Din fr. inconvénient, lat. inconveniens, -ntis. substantiv neutru inconvenient

INCONVENIÉNT, inconveniente, s. n. Neajuns; piedică, dificultate. A mai rămas un singur inconvenient... pe care nu-l poate îndepărta, nimeni. SAHIA, N. 115. Lipsa de uniformitate în proiect nu i se pare a fi un inconvenient. La ODOBESCU, S. II 324. – Pronunțat: -ni-ent. substantiv neutru inconvenient

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului inconvenient

inconvenient   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular inconvenient inconvenientul
plural inconveniente inconvenientele
genitiv-dativ singular inconvenient inconvenientului
plural inconveniente inconvenientelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z