incontestabil definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeincontestabil
- Vezi aici mai multe rimeincontestabil
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuin
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuinc
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuil
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cubil
INCONTESTÁBIL, -Ă adj. Care nu se poate contesta; de netăgăduit; sigur. ♦ adv. Fără îndoială, indiscutabil. [Cf. fr. incontestable]. adjectivincontestabil
incontestábil, -ă adj. (d. contestabil; fr. -able). Care nu poate fi contestat: adevăr incontestabil. Adv. În mod incontestabil. adjectivincontestabil
incontestábil adj. m., pl. incontestábili; f. incontestábilă, pl. incontestábile adjectivincontestabil
incontestabil a. ce nu poate fi contestat: adevăr incontestabil. adjectivincontestabil
INCONTESTÁBIL, -Ă, incontestabili, -e, adj. Care nu poate, fi contestat, care nu poate fi pus la îndoială; de netăgăduit, indiscutabil, sigur, necontestabil. ♦ (Adverbial) Fără îndoială, fară discuție, indiscutabil. – Din fr. incontestable. adjectivincontestabil
INCONTESTÁBIL, -Ă, incontestabili, -e, adj. Care nu este contestabil, care nu se poate contesta; de netăgăduit, sigur. Adevăr incontestabil. ▭ Mă măgulesc dar că am putut obține sufrajele unei așa de incontestabile autorități. CARAGIALE, O. VII 36. ♦ (Adverbial) Fără îndoială, fără discuție. Această obștească recunoaștere e incontestabil bine meritată. GHEREA, ST. CR. I 246. adjectivincontestabil
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiincontestabil
| incontestabil adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | incontestabil | incontestabilul | incontestabilă | incontestabila |
| plural | incontestabili | incontestabilii | incontestabile | incontestabilele | |
| genitiv-dativ | singular | incontestabil | incontestabilului | incontestabile | incontestabilei |
| plural | incontestabili | incontestabililor | incontestabile | incontestabilelor | |