incontestabil definitie

INCONTESTÁBIL, -Ă adj. Care nu se poate contesta; de netăgăduit; sigur. ♦ adv. Fără îndoială, indiscutabil. [Cf. fr. incontestable]. adjectiv incontestabil

incontestábil, -ă adj. (d. contestabil; fr. -able). Care nu poate fi contestat: adevăr incontestabil. Adv. În mod incontestabil. adjectiv incontestabil

incontestábil adj. m., pl. incontestábili; f. incontestábilă, pl. incontestábile adjectiv incontestabil

incontestabil a. ce nu poate fi contestat: adevăr incontestabil. adjectiv incontestabil

INCONTESTÁBIL, -Ă, incontestabili, -e, adj. Care nu poate, fi contestat, care nu poate fi pus la îndoială; de netăgăduit, indiscutabil, sigur, necontestabil. ♦ (Adverbial) Fără îndoială, fară discuție, indiscutabil. – Din fr. incontestable. adjectiv incontestabil

INCONTESTÁBIL, -Ă, incontestabili, -e, adj. Care nu este contestabil, care nu se poate contesta; de netăgă­duit, sigur. Adevăr incontestabil.Mă măgulesc dar că am putut obține sufrajele unei așa de incontestabile autori­tăți. CARAGIALE, O. VII 36. ♦ (Adverbial) Fără îndoială, fără discuție. Această obștească recunoaștere e incontes­tabil bine meritată. GHEREA, ST. CR. I 246. adjectiv incontestabil

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului incontestabil

incontestabil   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular incontestabil incontestabilul incontestabilă incontestabila
plural incontestabili incontestabilii incontestabile incontestabilele
genitiv-dativ singular incontestabil incontestabilului incontestabile incontestabilei
plural incontestabili incontestabililor incontestabile incontestabilelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z