INCOMPLÉT, -Ă adj. Care nu este complet; necomplet. [Var. incomplect, -ă adj. / cf. fr. incomplet, it. incompleto]. adjectiv incomplet
*incomplét, -ă adj. (lat. in-completus). Care nu e complet. Bot. Se zice despre o floare lipsită de vre-un organ. Adv. În mod incomplet: a trata o chestiune incomplet. adjectiv incomplet
incomplét adj. m., pl. incompléți; f. incomplétă, pl. incompléte adjectiv incomplet
incomplet a. care nu e complet. adjectiv incomplet
INCOMPLÉT, -Ă, incompleți, -te, adj. Care nu este complet, întreg; căruia îi lipsește una sau mai multe dintre părțile sale componente; cu lipsuri, necomplet. [Var.: incompléct, -ă adj.] – Din fr. incomplet. adjectiv incomplet
INCOMPLÉT, -Ă, incompleți, -te, adj. Care nu este complet, căruia îi lipsește una sau mai multe din părțile sale; cu lipsuri; necomplet. Raportul prezentat a fost incomplet. adjectiv incomplet
| incomplet adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | incomplet | incompletul | incompletă | incompleta |
| plural | incompleți | incompleții | incomplete | incompletele | |
| genitiv-dativ | singular | incomplet | incompletului | incomplete | incompletei |
| plural | incompleți | incompleților | incomplete | incompletelor | |