incompetent definitie

INCOMPETÉNT, -Ă adj. Care nu este competent. ♦ Lipsit de puterea legală de a judeca sau de a cerceta ceva. [Cf. fr. incompétent, it. incompetente]. adjectiv incompetent

*incompetént, -ă adj. (lat. in-cómpetens, -éntis, care nu e la locu luĭ, vătămător. V. competent, pețesc). Care nu e competent, care n´are dreptu de a judeca, ș. a.: tribunal incompetent. Care n´are destulă știință ca să se amestece în ceva: critic incompetent. Adv. Fără competență: a judeca incompetent. adjectiv incompetent

incompetént adj. m., pl. incompeténți; f. incompeténtă, pl. incompeténte adjectiv incompetent

incompetent a. 1. care nu e competent, care n’are dreptul de a judeca: tribunal incompetent; 2. care n’are cunoștințele necesare spre a face sau decide ceva: critic incompetent. adjectiv incompetent

INCOMPETÉNT, -Ă, incompetenți, -te, adj. Care nu este competent; care nu are dreptul de a face ceva; necompetent. ♦ (Despre un organ de stat) Care nu are competența de a judeca, cerceta sau rezolva o anumită problemă. – Din fr. incompétent. adjectiv incompetent

INCOMPETÉNT, -Ă, incompetenți, -te, adj. (Despre persoane) Care nu posedă cunoștințele necesare spre a putea judeca o problemă, o situație, un fapt; care nu are dreptul sau căderea de a face ceva. ♦ (Jur.; despre persoane oficiale sau despre instanțe judecătorești) Care nu are puterea legală de a cerceta sau de a judeca ceva. adjectiv incompetent

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului incompetent

incompetent   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular incompetent incompetentul incompetentă incompetenta
plural incompetenți incompetenții incompetente incompetentele
genitiv-dativ singular incompetent incompetentului incompetente incompetentei
plural incompetenți incompetenților incompetente incompetentelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z