incomoda definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeincomoda
- Vezi aici mai multe rimeincomoda
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuin
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuinc
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuda
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuoda
INCOMÓD, -Ă adj. 1. Care nu este comod, care nu oferă nici o comoditate. 2. (Despre oameni) Supărător, stingheritor. [Cf. fr. incommode]. adjectivincomod
*incómod, -ă adj. (lat. in-cómmodus). Care nu e comod, de care nu te poțĭ servi ușor: unealtă, casă incomodă. Fig. Plicticos, ostenitor: căldură incomodă; zgomot, vecin incomod. Adv. A sta incomod. – Fals incomód (după fr.). adjectivincomod
incomód adj. m., pl. incomózi; f. incomódă, pl. incomóde adjectivincomod
incomod a. care nu e comod, care jenează. adjectivincomod
INCOMÓD, -Ă, incomozi, -de, adj. 1. (Despre lucruri, adesea adverbial) Care nu este comod, care stânjenește. 2. (Despre ființe) Care deranjează, supără, stingherește, indispune. – Din fr. incommode, lat. incommodus. adjectivincomod
INCOMÓD, -Ă, incomozi, -de, adj. 1. (Despre lucruri) Care este făcut astfel încît împiedică o folosire sau o manipulare comodă, lesnicioasă, care nu oferă nici o comoditate. Sînt cîteva oteluri în Iași; eu trăsei la otelul ce se cheamă a lui Binder, destul de modest și incomod. BOLINTINEANU, O. 276. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Care supără, stingherește; supărător. Radu, uimit de atîta nedelicateță, simțindu-se considerat un om nu numai de prisos, ci incomod... e palid de parcă ar fi primit o palmă nevăzută. CAMIL PETRESCU, Î. II 95. adjectivincomod
INCOMODÁ vb. I. tr. A produce cuiva o supărare; a deranja, a stingheri. [< fr. incommoder, cf. it. incomodare]. verb tranzitivincomoda
incomodá (a ~) vb., ind. prez. 3 incomodeáză verb tranzitivincomoda
INCOMODÁ, incomodez, vb. I. Tranz. A tulbura liniștea cuiva; a deranja, a stingheri, a stânjeni. – Din fr. incommoder, lat. incommodare. verb tranzitivincomoda
INCOMODÁ, incomodez, vb. I. Tranz. A tulbura liniștea cuiva; a deranja, a stingheri. verb tranzitivincomoda
*incomodéz v. tr. (lat. in-cómmodo, -áre). Cauzez incomoditate: cizma-l incomodează´n mers. Fig. Prezența luĭ îl incomoda. verb tranzitivincomodez
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiincomoda
| incomoda verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)incomoda | incomodare | incomodat | incomodând | singular | plural | ||
| incomodând | incomodați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | incomodez | (să)incomodez | incomodam | incomodai | incomodasem | |
| a II-a (tu) | incomodezi | (să)incomodezi | incomodai | incomodași | incomodaseși | ||
| a III-a (el, ea) | incomodează | (să)incomodai | incomoda | incomodă | incomodase | ||
| plural | I (noi) | incomodăm | (să)incomodăm | incomodam | incomodarăm | incomodaserăm | |
| a II-a (voi) | incomodați | (să)incomodați | incomodați | incomodarăți | incomodaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | incomodează | (să)incomodeze | incomodau | incomodară | incomodaseră | ||