INCOLÓR, -Ă adj. Lipsit de culoare. ♦ (Fig.) Fără personalitate, searbăd, șters. [Cf. fr. incolore, it. incoloro, lat. incolor]. adjectivincolor
*incolór, -ă adj. (lat. in-color, -óris). Fără coloare [!]: apa e incoloră. Fig. Fără strălucire, fără farmec: stil incolor. Adv. În mod incolor: a scrie incolor. adjectivincolor
incolór adj. m., pl. incolóri; f. incolóră, pl. incolóre adjectivincolor
incolor a. 1. care nu e colorat: lichid incolor; 2. fig. monoton, searbăd: 4stil incolor. adjectivincolor
INCOLÓR, -Ă, incolori, -e, adj. Care nu are culoare, care nu e colorat. ♦ Fig. Fără personalitate, fără strălucire; șters, searbăd. – Din fr. incolore, lat. incolor. adjectivincolor
INCOLÓR, -Ă, incolori, -e, adj. Care nu are culoare, care nu este colorat. Cîmpia incoloră de sară-i apăsată. EMINESCU, O. IV 498. ♦ Fig. (Despre oameni) Fără personalitate; searbăd, șters. Au vorbit un oarecare Negulesc, apoi Filipescu și Marghiloman. Foarte anodini, incolori și inodori toți trei. CARAGIALE, O. VII 38. adjectivincolor
incolor adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | incolor | incolorul | incoloră | incolora |
plural | incolori | incolorii | incolore | incolorele | |
genitiv-dativ | singular | incolor | incolorului | incolore | incolorei |
plural | incolori | incolorilor | incolore | incolorelor |