incoerent definitie

INCOERÉNT, -Ă adj. Lipsit de legătură logică (în gândire, în acțiune); fără șir. [Pron. -co-e-, var. incoherent, -ă adj. / cf. fr. incohérent]. adjectivincoerent

*incoerént, -ă adj. (d. coerent; fr. incohérent). Lipsit de coerență, de legătură. Fig. Cuvinte incoerente. Adv. În mod incoerent: a vorbi incoerent. adjectivincoerent

incoerént adj. m., pl. incoerénți; f. incoeréntă, pl. incoerénte adjectivincoerent

incoerent a. 1. lipsit de coerență; 2. fig. lipsit de legătură sau șir: idei incoerente. adjectivincoerent

INCOERÉNT, -Ă, incoerenți, -te, adj. (Despre oameni) Lipsit de logică în gândire, în exprimare, în manifestări; (despre manifestările oamenilor) lipsit de logică. [Pr.: -co-e-. – Var.: incoherént, -ă adj.] – Din fr. incohérent. adjectivincoerent

INCOERÉNT, -Ă, incoerenți, -te, adj. (Despre oameni; și în forma incoherent) Lipsit de logică în gîndire, în di­ferite manifestări. E un bun vorbitor pentru mulțime, dar cam incoherent, se lasă dus de vorbe la întîmplare. CAMIL PETRESCU, O. I 274. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor, idei, discursuri etc.) Lipsit de legătură logică. E caracteristic pentru Farfuridi incoherentul discurs de la întrunirea publică. GHEREA, ST. CR. I 350. – Variantă: incoherént, -ă adj. adjectivincoerent