INCLEMÉNT, -Ă adj. (Liv.) Neiertător, neîndurat, nemilos; aspru. [Cf. fr. inclément]. adjectivinclement
*inclemént, -ă adj. (lat. in-clémens, -éntis). Care nu e clement, neîndurat. Adv. Fără clemență. adjectivinclement
INCLEMÉNT, -Ă, inclemenți, -te, adj. (Livr.) Neiertător. – Din fr. inclément. adjectivinclement
inclement adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | inclement | inclementul | inclementă | inclementa |
plural | inclemenți | inclemenții | inclemente | inclementele | |
genitiv-dativ | singular | inclement | inclementului | inclemente | inclementei |
plural | inclemenți | inclemenților | inclemente | inclementelor |