reduceri si promotii 2018
Definitie incident - ce inseamna incident - Dex Online

incident definitie

INCIDÉNT s.n. 1. Întâmplare neplăcută care survine într-o situație, în timpul unei activități. ◊ Incident de frontieră = ciocnire armată între formații grănicerești care aparțin la două state limitrofe. ♦ Greutate, dificultate. 2. Obiecție, contestație accesorie la cauza principală a unui proces. [< fr. incident]. adjectiv incident

INCIDÉNT, -Ă adj. 1. (Despre cuvinte, propoziții) Intercalat între părțile unei propoziții sau ale unei fraze. 2. Rază incidentă = rază care atinge o suprafață într-un anumit punct. [Cf. fr. incident, it. incidente]. adjectiv incident

*incidént, -ă adj. (lat. incídens, -éntis, d. in-cido, -cídere, a cădea în, d. cádere, a cădea. V. ac-cident). Care cade pe o suprafață: raze incidente. Care se întîmplă în cursu uneĭ afacerĭ: chestiune incidentă. Gram. Propozițiune incidentă, care o taĭe în doŭă pe alta ca să-ĭ completeze înțelesu, începe cu care, cînd, unde ș. a. și e separată tot-de-a-una pin [!] virgule, ca: Traian, care a fost un împărat roman, a cucerit Dacia. S. n., pl. e. Acțiune secundară într´o dramă, într´un romanț [!]. Lucru de care se leagă un avocat orĭ procuroru într´un proces cînd e vre-un vițiŭ [!] de formă orĭ vrea să șicaneze. adjectiv incident

incidént1 adj. m., pl. incidénți; f. incidéntă, pl. incidénte adjectiv incident

incidént2 s. n., pl. incidénte adjectiv incident

incident n. 1. întâmplare neașteptată în cursul unei întreprinderi; 2. acțiune secundară într’o dramă, într’un roman; 3. șicană ridicată în cursul unui proces, la joc. adjectiv incident

INCIDÉNT, -Ă, incidenți, -te, s. n., adj. I. S. n. 1. Întâmplare neașteptată (și neplăcută) care apare în desfășurarea unei acțiuni. ◊ Incident de frontieră = ciocnire armată între unități grănicerești care aparțin unor state limitrofe. ♦ Greutate, dificultate. 2. Obiecție (secundară și neașteptată) ridicată în cursul unui proces de una dintre părți. II. Adj. 1. (Despre cuvinte sau propoziții) Care este intercalat între părțile unei propoziții sau fraze. 2. (Fiz.; în sintagma) Rază incidentă = rază de lumină care cade pe suprafața unui corp sau pe suprafața care separă două medii. – Din fr. incident. adjectiv incident

INCIDÉNT1, incidente, s. n. 1. Întîmplare neaștep­tată (de obicei neplăcută), caz ivit deodată. După ce se potoli incidentul, își zise în sine că și-a făcut datoria și poate să plece mai departe. REBREANU, R. II 97. ◊ Incident de frontieră = ciocnire armată între forțele grăni­cerești a două state vecine. 2. (Mai ales în legătură cu verbul « a ridica ») Obiec­ție, contestație (de însemnătate secundară) ridicată (pe neașteptate) în cursul unui proces în legătură cu judecata și de care depinde aceasta. adjectiv incident

INCIDÉNT2, -Ă, incidenți, -te, adj. 1. (Gram., despre cuvinte sau propoziții) Care este intercalat între părțile unei propoziții (sau fraze). Propoziție incidentă. Cuvînt incident. 2. (Fiz.; mai ales în expr.) Rază incidentă = rază care cade pe suprafața unui corp. adjectiv incident

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului incident

incident   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular incident incidentul incidentă incidenta
plural incidenți incidenții incidente incidentele
genitiv-dativ singular incident incidentului incidente incidentei
plural incidenți incidenților incidente incidentelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z