inchizitor definitie

credit rapid online ifn

INCHIZITÓR s.m. Judecător al inchiziției. ♦ (Fig.) Anchetator necruțător, aspru. [Cf. it. inquisitore, fr. inquisiteur, lat. inquisitor]. substantiv masculininchizitor

*inchizitór s. m. (lat. inquisítor, -óris). Membru al tribunaluluĭ inchizițiuniĭ: inchizitoriĭ eraŭ în general din ordinu sfîntuluĭ Dominic. Adj. (-tor, -toare). Care cercetează riguros și arbitrar. substantiv masculininchizitor

credit rapid online ifn

inchizitór s. m., pl. inchizitóri substantiv masculininchizitor

inchizitor m. 1. membru al închizițiunii; 2. fig. cel ce face anchete minuțioase. substantiv masculininchizitor

INCHIZITÓR, inchizitori, s. m. Judecător din tribunalul ecleziastic al Inchiziției. ♦ Fig. Anchetator aspru. – Din fr. inquisiteur. substantiv masculininchizitor

INCHIZITÓR, inchizitori, s. m. Judecător din tribu­nalul ecleziastic al inchiziției. Are o figură de inchizitor tînăr, cu fața osoasă. CAMIL PETRESCU, U. N. 247. ♦ Fig. Anchetator aspru. substantiv masculininchizitor

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiinchizitor

inchizitor  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular inchizitor inchizitorul
plural inchizitori inchizitorii
genitiv-dativ singular inchizitor inchizitorului
plural inchizitori inchizitorilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z