INCÉST s.n. (Jur.) Legătură sexuală, oprită de lege, între părinți și copii sau între frați. [Pl. -turi, -te. / cf. fr. inceste, lat. incestus – impur]. substantiv neutruincest
*incést n., pl. e și urĭ (lat. incestus, d. in-, ne, și castus, cast. V. cîștig). Relațiune de amor nepermis între rude apropiate. substantiv neutruincest
incest n. unire criminală între consângeni. substantiv neutruincest
INCÉST, incesturi, s. n. Infracțiune care constă în întreținerea de relații sexuale între părinți și copii sau între frați și surori. – Din fr. inceste, lat. incestus. substantiv neutruincest
INCÉST, incesturi, s. n. Legătură sexuală, prohibită de lege, între două rude de sînge apropiate. substantiv neutruincest
incést s. n., pl. incésturi substantiv neutruincest
incest substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | incest | incestul |
plural | incesturi | incesturile | |
genitiv-dativ | singular | incest | incestului |
plural | incesturi | incesturilor |