incapacitate definitie

INCAPACITÁTE s.f. Lipsă de capacitate, neputința de a face ceva; (p. ext.) nepregătire, nepricepere. ♦ Situația celui incapabil. [Cf. fr. incapacité]. substantiv femininincapacitate

*incapacitáte f. (d. capacitate; fr. -acité. Lipsă de capacitate, prostie. Jur. Starea uneĭ persoane lipsite de oare-care drepturĭ. substantiv femininincapacitate

incapacitáte s. f., g.-d. art. incapacitắții substantiv femininincapacitate

incapacitate f. 1. lipsă de capacitate; 2. starea unei persoane pe care legea o privează de unele drepturi. substantiv femininincapacitate

INCAPACITÁTE s. f. Lipsă de capacitate, imposibilitate de a face ceva; p. ext. nepricepere. ♦ Stare, situație a unei persoane care nu are capacitatea legală de a se bucura de anumite drepturi. – Din fr. incapacité. substantiv femininincapacitate

INCAPACITÁTE s. f. Lipsă de capacitate, neputință de a face ceva; p. ext. lipsă de aptitudini, de pregă­tire, de îndemînare; nepricepere, nedestoinicie. Înfățișînd în roman pe unul din nobilii cei mai buni, Turgheniev pare a-și fi propus a arăta incapacitatea aristocraților ca pătură socială conducătoare. SADOVEANU, E. 239. ◊ Inca­pacitate de muncă = neputința de a munci (din cauza unei boli sau a unui accident). Cetățenii Republicii Populare Romîne au dreptul la asigurare materială la bătrînețe, în caz de boală sau incapacitate de muncă. CONST. R.P.R. 37. ♦ (Jur.) Starea unei persoane care nu are capacitatea legală de a-și asuma sau a exercita (fără încuviințare) anumite drepturi sau obligații. substantiv femininincapacitate