incandescență definitie

INCANDESCÉNT, -Ă adj. (Fiz.) În stare de incandescență. [Cf. fr. incandescent, it. incandescente]. adjectiv incandescent

*incandescént, -ă adj. (lat. in-candéscens, -éntis. V. candid, candelă, candelabru, policandru, incendiŭ, încîntat). Albit de mare căldură, cum se face feru [!] cînd îl țiĭ în foc orĭ cum e flacăra. Fig. Aprins de pasiune: ochiĭ îĭ eraŭ incandescențĭ de furie. adjectiv incandescent

incandescént adj. m., pl. incandescénți; f. incandescéntă, pl. incandescénte adjectiv incandescent

incandescent a. 1. încălzit până să devie alb; 2. fig. plin de foc, de însuflețire. adjectiv incandescent

INCANDESCÉNT, -Ă, incandescenți, -te, adj. (Adesea fig.) Care se află în stare de incandescență. – Din fr. incandescent, lat. incandescens, -ntis. adjectiv incandescent

INCANDESCÉNT, -Ă, incandescenți, -te, adj. (Despre un corp) Care se află în stare de incandescență. Cărbune incandescent.În uzină muncitorii transformă lutul, piatra și rămășița de fier în șuvoi incandescent. CĂLUGĂRU, O. P. 438. adjectiv incandescent

INCANDESCÉNȚĂ s.f. Stare a unui corp care răspândește lumină din cauza temperaturii înalte la care se află. ◊ Lampă cu incandescență = lampă în care lumina este produsă de un filament adus la incandescență cu ajutorul unui curent electric. [Cf. fr. incandescence, it. incandescenza]. substantiv feminin incandescență

*ĭncandescénță f., pl. e (d. incandescent, fr. -ence). Starea lucruluĭ incandescent. Fig. Mare aprindere a pasiunilor. Lampă cu ĭncandescență, lampă electrică în care lumina provine din incandescența unuĭ conductor ținut într´un spațiŭ vid și supt [!] acțiunea unuĭ curent care-l străbate. substantiv feminin ĭncandescență

incandescénță s. f., g.-d. art. incandescénței substantiv feminin incandescență

incandescență f. 1. starea corpului incandescent; 2. fig. excitare violentă. substantiv feminin incandescență

INCANDESCÉNȚĂ s. f. (Adesea fig.) Stare a unui corp care, datorită temperaturii ridicate, emite lumină (și radiații infraroșii). ◊ Lampă cu incandescență = lampă electrică în care lumina este produsă cu ajutorul încălzirii electrice a unui fir metalic la temperaturi înalte și într-un spațiu vid. – Din fr. incandescence. substantiv feminin incandescență

INCANDESCÉNȚĂ s. f. Starea unui corp care emite lumină datorită temperaturii lui înalte. ◊ Lampă cu incan­descență = lampă electrică în care lumina este produsă cu ajutorul încălzirii prin curent electric al unui fir metalic la temperaturi înalte și într-un spațiu vid. substantiv feminin incandescență

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului incandescență

incandescență   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular incandescență incandescența
plural
genitiv-dativ singular incandescențe incandescenței
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z