INALIENÁRE s.f. (Liv.) Situația a ceea ce nu este înstrăinat, alienat; neînstrăinare. [După fr. inaliénation]. substantiv feminininalienare
INALIENÁRE, inalienări, s. f. (Jur.) Situația, starea a ceea ce este inalienabil, imposibilitate de alienare. [Pr.: -li-e-] – Din fr. inaliénation. substantiv feminininalienare
inalienare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | inalienare | inalienarea |
plural | inalienări | inalienările | |
genitiv-dativ | singular | inalienări | inalienării |
plural | inalienări | inalienărilor |