INALIENÁBIL, -Ă adj. Care nu se poate înstrăina. [Pron. -li-e-. / cf. fr. inaliénable, it. inalienabile]. adjectivinalienabil
*inalienábil, -ă adj. (d. alienabil; fr. -able). Care nu se poate aliena (vinde saŭ da). adjectivinalienabil
!inalienábil (i-na-li-e-/in-a-) adj. m., pl. inalienábili; f. inalienábilă, pl. inalienábile adjectivinalienabil
inalienabil a. care nu poate fi înstrăinat, vândut sau dat: bunurile dotale ale minorilor și interzișilor, sunt inalienabile. adjectivinalienabil
INALIENÁBIL, -Ă, inalienabili, -e, adj. (Despre drepturi, bunuri) Care nu poate face obiectul unui act de înstrăinare. [Pr.: -li-e-] – Din fr. inaliénable. adjectivinalienabil
INALIENÁBIL, -Ă, inalienabili,-e, adj. Care nu poate fi înstrăinat. Fiecare popor are dreptul suveran și inalienabil de a-și orîndui viața conform propriei sale voințe, fără nici un amestec dinafară. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2533. – Pronunțat: -li-e-. adjectivinalienabil
inalienabil adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | inalienabil | inalienabilul | inalienabilă | inalienabila |
plural | inalienabili | inalienabilii | inalienabile | inalienabilele | |
genitiv-dativ | singular | inalienabil | inalienabilului | inalienabile | inalienabilei |
plural | inalienabili | inalienabililor | inalienabile | inalienabilelor |