INACTIVÍSM s. n. (Rar) Accentuare a atitudinii inactive; mod de viață care evită contactul cu lumea exterioară. – Din germ. Inaktivismus. substantiv neutruinactivism
inactivism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | inactivism | inactivismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | inactivism | inactivismului |
plural | — | — |