impuritate definitie

IMPURITÁTE s.f. 1. Starea a ceea ce este impur; necurățenie. 2. Ceea ce face un corp impur; corp străin existent într-o substanță. [Cf. lat. impuritas, fr. impureté]. substantiv femininimpuritate

*impuritáte f. (lat. impúritas, -átis). Lipsă de puritate, necurățenie: impuritatea aeruluĭ, metalelor. Gunoĭ ceĭa ce formează necurățenia: impuritățile apeĭ, a trăi în impuritate. Fig. Impuritatea obiceĭurilor. substantiv femininimpuritate

impuritáte s. f., g.-d. art. impuritắții; pl. impuritắți substantiv femininimpuritate

impuritate f. starea, defectul celui impur. substantiv femininimpuritate

IMPURITÁTE, impurități, s. f. 1. Lipsă de puritate, de curățenie. ♦ Stare a unui mediu cu toxicitate ridicată, cu microbi etc. 2. Corp sau substanță străină care se găsește în masa altui corp sau a unui material (și a cărei prezență determină modificarea proprietăților materialului). – Din fr. impureté, lat. impuritas, -atis. substantiv femininimpuritate

IMPURITÁTE, impurități, s. f. 1. Stare a ceea ce este impur; lipsă de curățenie. 2. Ceea ce face ca un corp să fie impur; corp străin care se află (amestecat) într-o substanță. Motorina și așa-i murdară... trebuie s-o filtrăm și mai bine, să oprim toate impuritățile, tot praful. MIHALE, O. 193. substantiv femininimpuritate