IMPUNITÁTE s.f. Nepedepsire a unui infractor, datorită unor împrejurări personale consemnate de lege. [Cf. fr. impunité]. substantiv femininimpunitate
*impunitáte f. (lat. impúnitas, -átis, d. punire, a pedepsi). Lipsă de pedeapsă: impunitatea mărește îndrăzneala. substantiv femininimpunitate
impunitáte s. f., g.-d. art. impunitắții substantiv femininimpunitate
IMPUNITÁTE s. f. Apărare de pedeapsă a unui infractor determinată de anumite împrejurări speciale, prevăzute de lege. – Din fr. impunité, lat. impunitas, -atis. substantiv femininimpunitate
IMPUNITÁTE s. f. (Rar) Neaplicarea pedepsei unui infractor, din cauza unor împrejurări personale, prevăzute de lege. substantiv femininimpunitate
impunitate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | impunitate | impunitatea |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | impunități | impunității |
plural | — | — |