imprudent definitie

credit rapid online ifn

IMPRUDÉNT, -Ă adj. (adesea s. și adv.) Lipsit de prudență, nesocotit, neprevăzător, nechibzuit. [Cf. fr. imprudent, it. imprudente, lat. imprudens]. adjectivimprudent

*imprudént, -ă adj. (lat. imprúdens, -éntis). Care nu e prudent, neprevăzător, nechibzuit. Adv. În mod imprudent. adjectivimprudent

credit rapid online ifn

imprudént adj. m., pl. imprudénți; f. imprudéntă, pl. imprudénte adjectivimprudent

imprudent a. neprevăzător, nechibzuit. adjectivimprudent

IMPRUDÉNT, -Ă, imprudenți, -te, adj. (Adesea adverbial și substantivat) Care acționează fără prudență; care demonstrează lipsă de prudență; nesocotit. – Din fr. imprudent, lat. imprudens, -ntis. adjectivimprudent

IMPRUDÉNT, -Ă, imprudenți, -te, adj. Care acțio­nează fără prudență; nesocotit, nechibzuit, neprevă­zător. Căpitanul... dîndu-și seama cît a fost de imprudent, murmură prostește: iartă-mă, prietene. REBREANU, P. S. 80. ◊ (Adverbial) Femeia... contase imprudent pe farmecele ei tomnatice. CAMIL PETRESCU, U. N. 108. ◊ (Substan­tivat) Ca o tigroaică vag domesticită... dînd de sînge, îl sfîșie pe imprudent. CAMIL PETRESCU, U. N. 44. adjectivimprudent

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiimprudent

imprudent  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular imprudent imprudentul imprudentă imprudenta
plural imprudenți imprudenții imprudente imprudentele
genitiv-dativ singular imprudent imprudentului imprudente imprudentei
plural imprudenți imprudenților imprudente imprudentelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z