imprudent definitie

IMPRUDÉNT, -Ă adj. (adesea s. și adv.) Lipsit de prudență, nesocotit, neprevăzător, nechibzuit. [Cf. fr. imprudent, it. imprudente, lat. imprudens]. adjectiv imprudent

*imprudént, -ă adj. (lat. imprúdens, -éntis). Care nu e prudent, neprevăzător, nechibzuit. Adv. În mod imprudent. adjectiv imprudent

imprudént adj. m., pl. imprudénți; f. imprudéntă, pl. imprudénte adjectiv imprudent

imprudent a. neprevăzător, nechibzuit. adjectiv imprudent

IMPRUDÉNT, -Ă, imprudenți, -te, adj. (Adesea adverbial și substantivat) Care acționează fără prudență; care demonstrează lipsă de prudență; nesocotit. – Din fr. imprudent, lat. imprudens, -ntis. adjectiv imprudent

IMPRUDÉNT, -Ă, imprudenți, -te, adj. Care acțio­nează fără prudență; nesocotit, nechibzuit, neprevă­zător. Căpitanul... dîndu-și seama cît a fost de imprudent, murmură prostește: iartă-mă, prietene. REBREANU, P. S. 80. ◊ (Adverbial) Femeia... contase imprudent pe farmecele ei tomnatice. CAMIL PETRESCU, U. N. 108. ◊ (Substan­tivat) Ca o tigroaică vag domesticită... dînd de sînge, îl sfîșie pe imprudent. CAMIL PETRESCU, U. N. 44. adjectiv imprudent

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului imprudent

imprudent   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular imprudent imprudentul imprudentă imprudenta
plural imprudenți imprudenții imprudente imprudentele
genitiv-dativ singular imprudent imprudentului imprudente imprudentei
plural imprudenți imprudenților imprudente imprudentelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z