reduceri si promotii 2018
Definitie imprudență - ce inseamna imprudență - Dex Online

imprudență definitie

*imprudént, -ă adj. (lat. imprúdens, -éntis). Care nu e prudent, neprevăzător, nechibzuit. Adv. În mod imprudent. adjectiv imprudent

imprudént adj. m., pl. imprudénți; f. imprudéntă, pl. imprudénte adjectiv imprudent

IMPRUDÉNT, -Ă adj. (adesea s. și adv.) Lipsit de prudență, nesocotit, neprevăzător, nechibzuit. [Cf. fr. imprudent, it. imprudente, lat. imprudens]. adjectiv imprudent

imprudent a. neprevăzător, nechibzuit. adjectiv imprudent

IMPRUDÉNT, -Ă, imprudenți, -te, adj. (Adesea adverbial și substantivat) Care acționează fără prudență; care demonstrează lipsă de prudență; nesocotit. – Din fr. imprudent, lat. imprudens, -ntis. adjectiv imprudent

IMPRUDÉNT, -Ă, imprudenți, -te, adj. Care acțio­nează fără prudență; nesocotit, nechibzuit, neprevă­zător. Căpitanul... dîndu-și seama cît a fost de imprudent, murmură prostește: iartă-mă, prietene. REBREANU, P. S. 80. ◊ (Adverbial) Femeia... contase imprudent pe farmecele ei tomnatice. CAMIL PETRESCU, U. N. 108. ◊ (Substan­tivat) Ca o tigroaică vag domesticită... dînd de sînge, îl sfîșie pe imprudent. CAMIL PETRESCU, U. N. 44. adjectiv imprudent

IMPRUDÉNȚĂ s.f. 1. Lipsă de prudență; neprevedere, nesocotință. 2. Faptă, vorbă etc. nesocotită, riscantă. [Cf. it. imprudenza, lat. imprudentia]. substantiv feminin imprudență

*imprudénță f., pl. e (lat. imprudentia). Lipsă de prudență, neprevedere, nechibzuință. Acțiune imprudentă: a face imprudențe. substantiv feminin imprudență

imprudénță s. f., g.-d. art. imprudénței; (fapte) pl. imprudénțe substantiv feminin imprudență

imprudență f. 1. lipsă de prudență; 2. faptă imprudentă, nesocotință. substantiv feminin imprudență

IMPRUDÉNȚĂ, imprudențe, s. f. Lipsă de prudență; nesocotință; neprevedere. ♦ Faptă, vorbă etc. nesocotită, riscantă. – Din fr. imprudence, lat. imprudentia. substantiv feminin imprudență

IMPRUDÉNȚĂ, imprudențe, s. f. Lipsă de prudență, de chibzuială; nesocotință, neprevedere. (Ironic) Caragiale a avut imprudența de a avea propriile sale concepții. GHEREA, ST. CR. II 271. ♦ Faptă nesocotită, nechibzuită. A săvîrșit o imprudență.E gata pentru toate... imprudențele. CAMIL PETRESCU, U. N. 105. substantiv feminin imprudență

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului imprudență

imprudență   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular imprudență imprudența
plural imprudențe imprudențele
genitiv-dativ singular imprudențe imprudenței
plural imprudențe imprudențelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z