*improvizát s. n. adjectivimprovizat
IMPROVIZÁT2, -Ă, improvizați, -te, adj. 1. Compus, alcătuit repede și fără o pregătire prealabilă. 2. Care îndeplinește o funcție, care face o acțiune ocazional și fără a avea pregătirea necesară. – V. improviza. adjectivimprovizat
IMPROVIZÁT, -Ă, improvizați, -te, adj. 1. Alcătuit repede și fără o pregătire prealabilă. Dezbaterile improvizate ale tribunei. ODOBESCU, S. III 331. ◊ (Substantivat) Impresia asta de improvizat îmi dă o neliniște de panică. CAMIL PETRESCU, U. N. 259. 2. (Despre persoane) Ajuns la o situație fără pregătirea, talentul sau destoinicia necesară; care se apucă de o treabă în mod spontan, ocazional. Țărănimea strînsă cap lîngă cap asculta oratori improvizați. SADOVEANU, O. VI 477. Făcu pre improvizații impresari a se apuca... de lucru. NEGRUZZI, S. I 342. adjectivimprovizat
IMPROVIZÁ vb. I. tr. A face ceva pe nepregătite (un discurs, versuri etc.). [< fr. improviser, it. improvisare]. verb tranzitivimproviza
improvizá (a ~) vb., ind. prez. 3 improvizeáză verb tranzitivimproviza
improvizá v. 1. a face pe dată și fără pregătiri versuri, un discurs, muzică, etc.; 2. fig. a face ceva pe dată și fără pregătire. verb tranzitivimproviza
IMPROVIZÁ, improvizez, vb. I. Tranz. A compune, a alcătui (ocazional) repede, pe nepregătite o poezie, un discurs, o compoziție muzicală etc.; a face, a confecționa, a construi ceva la repezeală (și provizoriu), din ce se găsește la îndemână. – Din fr. improviser. verb tranzitivimproviza
IMPROVIZÁ, improvizez, vb. I. Tranz. (Cu privire la bucăți literare, muzicale, discursuri etc.) A compune (ocazional) repede și fără o pregătire prealabilă. Nu mă putui opri de-a improviza următoarea epigramă. MACEDONSKI, O. IV 51. Am improvizat... alăturata mică comedie în versuri, pe care ți-o trimit să o citești. ALECSANDRI, S. 91. ◊ Intranz. [Lăutarul] improvizează la minut după imboldirile inimei. HOGAȘ, DR. II 186. ♦ A face, a construi, a confecționa, a aranja ceva la repezeală pentru nevoile momentului. Improviza... un umbrar în poartă, cu rogojini și frunze. PAS, Z. I 169. Se duseră împreună la spitalul mobil, improvizat în școala satului. REBREANU, P. S. 148. Improvizai îndată un bal. NEGRUZZI, S. I 99. verb tranzitivimproviza
*improvizéz v. tr. (fr. improviser, d. it. improvvisare, a improviza, improvviso, neprevăzut, d. lat. im-provisus, neprevăzut, d. pro-vidére, a prevedea. V. providență). Fac pe neprevăzute, pe nepregătite, pe negîndite, pe neașteptate (o poezie, țin un discurs, fac o lucrare oare-care): a improviza un discurs, o fortificațiune. verb tranzitivimprovizez
improvizat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | improvizat | improvizatul | improvizată | improvizata |
plural | improvizați | improvizații | improvizate | improvizatele | |
genitiv-dativ | singular | improvizat | improvizatului | improvizate | improvizatei |
plural | improvizați | improvizaților | improvizate | improvizatelor |