reduceri si promotii 2018
Definitie improvizație - ce inseamna improvizație - Dex Online

improvizație definitie

IMPROVIZÁȚIE s.f. Improvizare; interpretare spontană, nepregătită a unei teme date sau libere; piesă muzicală improvizată. ♦ Discurs, versuri etc. improvizate. ♦ Lucru făcut la repezeală, la moment. [Gen. -iei, var. improvizațiune s.f. / cf. fr. improvisation, it. improvvisazione, rus. improvizațiia]. substantiv feminin improvizație

improvizáție (-ți-e) s. f., art. improvizáția (-ți-a), g.-d. art. improvizáției; pl. improvizáții, art. improvizáțiile (-ți-i-) substantiv feminin improvizație

IMPROVIZÁȚIE, improvizații, s. f. Faptul de a improviza; (concr.) ceea ce se improvizează. ♦ Executare a unei compoziții muzicale, pe care interpretul o creează pe măsură ce o cântă; compoziție muzicală creată în acest fel. ♦ Lucru făcut la repezeală, pe moment. – Din fr. improvisation. substantiv feminin improvizație

IMPROVIZÁȚIE, improvizații, s. f. Faptul de a improviza; (concretizat) bucată muzicală sau lite­rară făcută în momentul executării sau prezentării, fără o pregătire prealabilă. Îmi pare bine că, pe lîngă multe calități, mai ai și talentul improvizației. ALECSANDRI, O. P. 62. ♦ Lucru înjghebat la repezeală, pentru nevoile momentului. Le-am spus bordeie, dar nu sînt măcar nici atît. Mai degrabă niște cotețe, improvizații jalnjce. BOGZA, A. Î. 224. substantiv feminin improvizație

*improvizațiúne f. (fr. improvisation). Acțiunea de a improviza. Lucru improvizat (poezie, discurs, gard, întăritură ș. a.). – Și -áție și -áre. substantiv feminin improvizațiune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului improvizație

improvizație   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular improvizație improvizația
plural improvizații improvizațiile
genitiv-dativ singular improvizații improvizației
plural improvizații improvizațiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z