impropriu definitie

IMPRÓPRIU adj. (Despre cuvinte, sensuri etc.) Care nu este propriu; nepotrivit; nerecomandabil. [Pron. -priu. / < lat. improprius, cf. fr. impropre]. adjectivimpropriu

*imprópriŭ, -ie adj. (lat. improprius). Care nu e propriŭ, care nu e exact, care nu e potrivit: cuvînt impropriŭ. Adv. În mod impropriŭ. adjectivimpropriŭ

imprópriu [priu pron. priu] (im-pro-priu) adj. m., art. imprópriul, pl. impróprii, art. imprópriii (-pri-ii); f. impróprie (-pri-e), art. imprópria (-pri-a), g.-d. art. imprópriei, pl. impróprii, art. imprópriile (-pri-i-) adjectivimpropriu

impropriu a. care nu se potrivește, care nu redă exact cugetarea: termen impropriu. adjectivimpropriu

IMPRÓPRIU, -IE, improprii, adj. 1. (Despre cuvinte, expresii etc.; adesea adverbial) Care nu este propriu, potrivit, corect sau indicat. 2. Necorespunzător, nerecomandabil, neindicat (pentru ceva). – Din fr. impropre, lat. improprius. adjectivimpropriu

IMPRÓPRIU, -IE, improprii, adj. (Despre cuvinte, expresii etc.) Care nu e propriu; nepotrivit. Vederile estetice ale d-lui Maiorescu sînt metafizice, terminologia grea și improprie. GHEREA, ST. CR. III 207. adjectivimpropriu