impromptu definitie

credit rapid online ifn

IMPROMPTÚ s.n. Piesă instrumentală, de proporții reduse, cu caracter de improvizație, scrisă de obicei pentru pian sau un alt instrument cu acompaniament de pian. ♦ (Rar) Improvizație poetică. [Pron. empromptü. / < fr. impromptu, cf. lat. in promptu – la repezeală, pe negândite]. substantiv neutruimpromptu

*imprómptu n. (fr. impromptu, d. lat. in promptu, la îndemînă, în evidență. V. prompt). Mică piesă literară saŭ muzicală improvizată. substantiv neutruimpromptu

credit rapid online ifn

impromptu (fr.) [pron. ˜epr˜otǘ] (-promp-tu) s. n., art. impromptu-ul; pl. impromptu-uri substantiv neutruimpromptu

IMPROMPTU, impromptu-uri, s. n. Compoziție muzicală instrumentală (pentru pian) cu caracter de improvizație și de obicei lirică. [Pr.: empromtü] – Din fr. impromptu. substantiv neutruimpromptu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiimpromptu

impromptu  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular impromptu impromptuul
plural impromptuuri impromptuurile
genitiv-dativ singular impromptu impromptuului
plural impromptuuri impromptuurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z