imprimatur definitie
- Vezi aici mai multe rimeimprimatur
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuim
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuimp
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuur
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cutur
IMPRIMÁTUR s.n. (În trecut) Formulă prin care cenzura bisericii catolice aproba tipărirea unei cărți. ♦ Autorizație indicând „bunul de tipar” de pe o corectură. [< lat. imprimatur – să se imprime]. substantiv neutruimprimatur
imprimátur (lat.) s. n. substantiv neutruimprimatur
IMPRIMÁTUR s. n. Autorizație indicând bunul de tipar pe o corectură. – Cuv. lat. substantiv neutruimprimatur
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiimprimatur
| imprimatur substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | imprimatur | imprimaturul |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | imprimatur | imprimaturului |
| plural | — | — | |