IMPRIMÁRE s.f. Acțiunea de a imprima și rezultatul ei; tipărire; impresiune (2) [în DN]; înregistrare pe disc sau pe bandă magnetică. [< imprima]. substantiv femininimprimare
IMPRIMÁRE, imprimări, s. f. Acțiunea de a imprima și rezultatul ei. – V. imprima. substantiv femininimprimare
IMPRIMÁRE, imprimări, s. f. Acțiunea de a imprima și rezultatul ei; (concretizat) ceea ce este imprimat. Există la noi, în momentul de față, o tendință foarte lăudabilă de a se folosi, ca sursă de inspirație în desenele pentru imprimarea textilelor, arta populară. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 388, 2/4. Răducu (dînd drumul magnetofonului): Ascultați, vă rog, o parte din imprimare. BARANGA, I. 169. substantiv femininimprimare
*imprím, a -á v. tr. (fr. imprimer, d. lat. ím-primo, im-prímere, a apesa [!]. V. com-prim, presiune). Întipăresc, las urme: a imprima talpa în nisip, sigilu în ceară, literele pe hîrtie. Tipăresc, las urmele literelor de metal pe hîrtie: a imprima un nume pe hîrtie, a imprima o carte. Comunic, transmit: Dumnezeŭ a imprimat materiiĭ mișcarea. Fig. Produc impresiune, emoționez: a imprima frică, respect. verb tranzitivimprim
IMPRIMÁ vb. I. tr. 1. A lăsa urme prin apăsare; a întipări. 2. A tipări. ♦ A întipări desene pe o pânză. ♦ A înregistra o bucată muzicală, o lectură etc. pe discuri sau pe bandă de magnetofon. 3. (Fig.) A da, a transmite, a comunica. [P.i. imprim. / < fr. imprimer, it. imprimere]. verb tranzitivimprima
imprimá, imprim v. t. (intl.) 1. a lua amprentele digitale. 2. a aresta. verb tranzitivimprima
imprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 imprímă verb tranzitivimprima
imprimà v. 1. a lăsa o urmă, a întipări: a imprima piciorul în nisip; 2. a tipări, a scoate din tipar; 3. a comunica, a transmite: a imprima o mișcare unei mașini. verb tranzitivimprimà
IMPRIMÁ, imprim, vb. I. Tranz. 1. A face, a lăsa urme prin apăsare, deformare etc.; a întipări. ♦ A înregistra sunete pe o bandă, pe un disc etc. 2. A tipări. ♦ A aplica, a fixa pe o țesătură desene colorate. 3. Fig. A comunica; a transmite. ♦ A impune, a determina. – Din fr. imprimer. verb tranzitivimprima
IMPRIMÁ, imprím, vb. I. Tranz. 1. A face urme prin apăsare. ♦ (Cu privire la unde acustice) A înregistra (folosind diverse procedee tehnice). 2. (Tipogr.) A tipări. ◊ Bun de imprimat, formulă care se scrie pe corectura unei publicații pentru a arăta că zațul este corect și poate fi tipărit. (Substantivat) Corectura pe curat trebuie s-o văz eu și să dau bunul de imprimat. CARAGIALE, O. VII 516. ♦ A întipări (pe o țesătură) desene colorate. A imprima o stambă. 3. Fig. A comunica, a transmite, a da. Electrificarea țării va imprima un ritm puternic operei de industrializare socialistă a țării. GHEORGHIU-DEJ, Art. CUV. 257. verb tranzitivimprima
imprimare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | imprimare | imprimarea |
plural | imprimări | imprimările | |
genitiv-dativ | singular | imprimări | imprimării |
plural | imprimări | imprimărilor |