IMPREGNÁ vb. I. tr., refl. A (se) îmbiba cu o substanță (lichidă). [Pron. -preg-na. / < fr. imprégner, cf. it. impregnare]. verb tranzitivimpregna
impregnà v. 1. a pătrunde un corp cu substanța altuia; 2. fig. a inculca în spirit. verb tranzitivimpregnà
IMPREGNÁ, impregnez, vb. I. Tranz. și refl. (Adesea fig.) A (se) îmbiba cu o substanță (lichidă) pentru a căpăta impermeabilitate, rezistență etc. – Din fr. imprégner, lat. impraegnare. verb tranzitivimpregna
IMPREGNÁ, impregnez, vb. I. Refl. (Despre un material) A se pătrunde forțat cu o substanță, de obicei lichidă. ◊ Fig. Tăcerea și întunericul, în care stătuse toată vara, păreau că se impregnase în păreți. VLAHUȚĂ, O. A. III 84. ♦ Tranz. A introduce sub presiune un lichid într-un material poros. verb tranzitivimpregna
*impregnéz v. tr. (mlat. im-prae-gnare, format d. lat. prae-gnatus, gestațiune, prae-gnans, care e aproape să nască, prae-gnatio, starea femeiĭ grávide, d. prae, înainte, și *gĕno, gigno, [g]nascor, nasc). Ĭmbibez, fac ca moleculele unuĭ corp să pătrundă într´altu: un burete impregnat de apă. Fig. Umplu: a impregna cu ideĭ false. verb tranzitivimpregnez
impregna verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)impregna | impregnare | impregnat | impregnând | singular | plural | ||
impregnând | impregnați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | impregnez | (să)impregnez | impregnam | impregnai | impregnasem | |
a II-a (tu) | impregnezi | (să)impregnezi | impregnai | impregnași | impregnaseși | ||
a III-a (el, ea) | impregnează | (să)impregnai | impregna | impregnă | impregnase | ||
plural | I (noi) | impregnăm | (să)impregnăm | impregnam | impregnarăm | impregnaserăm | |
a II-a (voi) | impregnați | (să)impregnați | impregnați | impregnarăți | impregnaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | impregnează | (să)impregneze | impregnau | impregnară | impregnaseră |