impotent definitie

IMPOTÉNT, -Ă adj., s.m. (Om) lipsit de vigoare; neputincios. ♦ Inapt pentru actul sexual. [Pl. -nți. / cf. fr. impotent, lat. impotens]. adjectivimpotent

*impotént, -ă adj. și s. (lat. impotens, -éntis). Neputincĭos, infirm. adjectivimpotent

impotént adj. m., pl. impoténți; f. impoténtă, pl. impoténte adjectivimpotent

impotent a. neputincios. adjectivimpotent

IMPOTÉNT, -Ă, impotenți, -te, adj. Lipsit de vigoare; neputincios. ♦ Spec. (Despre bărbați) Inapt pentru săvârșirea actului sexual. – Din fr. impotent, lat. impotens, -ntis. adjectivimpotent

IMPOTÉNT, -Ă, impotenți, -te, adj. Lipsit de vigoare, neputincios. (Fig.) În această privință, știința, cel puțin pînă astăzi, se declară impotentă. CARAGIALE, O. VII 46. ♦ Inapt pentru săvîrșirea actului sexual. adjectivimpotent

A DEVENI IMPOTENT a-i cădea greutatea, a-i rugini (cuiva) armătura, a-i seca creanga / sămânța, a-și sui sculele-n pod, a nu-i (mai) trage pompa. adjectivadeveniimpotent