imposibil definitie

*imposíbil, -ă adj. (lat. impossíbilis). Care nu e posibil, care nu se poate: asediaților le-a fost imposibil să maĭ reziste. Care nu poate fi satisfăcut, insuportabil, intolerabil: om imposibil, situațiune imposibilă. S. n. Lucru imposibil: a încerca imposibilu. A te face imposibil, a deveni insuportabil, intolerabil. adjectivimposibil

imposíbil¹ adj. m., pl. imposíbili; f. imposíbilă, pl. imposíbile adjectivimposibil

imposíbil² s. n. adjectivimposibil

imposibil a. care nu poate fi, ce nu se poate face. ║ n. lucru imposibil: a încerca imposibilul. adjectivimposibil

IMPOSÍBIL, -Ă, imposibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care nu e posibil, care nu se poate îndeplini; irealizabil. ♦ Extrem de greu, de dificil. O muncă imposibilă. ♦ (Fam.; despre oameni) Nesuferit, insuportabil. 2. S. n. Ceea ce este (aproape) cu neputință de realizat. ◊ Expr. A face imposibilul = a face tot ceea ce îi stă în putință pentru a realiza ceva. ♦ (Adverbial) Cu neputință, în niciun caz, cu niciun preț. – Din fr. impossible, lat. impossibilis. adjectivimposibil

IMPOSÍBIL, -Ă, imposibili, -e, adj. Care nu e posibil, care nu se poate îndeplini; irealizabil. Lucru imposibil. Situație imposibilă. ◊ (Adverbial) Se întindea și aici molima din Moldova ? Imposibil... DUMITRIU, B. F. 13. ◊ (Sub­stantivat) Deci visul se îndeplinise ! Imposibilul se făcuse posibil, sonor, dogoritor ! GALACTION, O. I 150. ◊ Expr. A face imposibilul = a face tot ceea ce îi stă cuiva în putință pentru a realiza ceva. ♦ (Familiar, despre oameni) Nesuferit, insuportabil. Pînă și cuie pentru tablouri mi-a cerut. E un imposibil. PAS, Z. IV 160. adjectivimposibil