Alege sensul dorit: import -substantiv neutru import -verb tranzitiv

import definitie

credit rapid online ifn

1) *impórt n., pl. urĭ (format după transport: germ. import; fr. importation, it. importazione). Acțiunea de a importa, de a aduce marfă în țară. Marfă importată. substantiv neutruimport

impórt s. n., pl. impórturi substantiv neutruimport

credit rapid online ifn

import n. introducerea în țară a productelor străine. substantiv neutruimport

IMPÓRT, importuri, s. n. Totalitatea operațiilor cu caracter comercial prin care se introduc într-o țară mărfuri produse și cumpărate din alte țări. ◊ Loc. adj. De import = a) care este importat; b) fig. străin de realitățile locale. ◊ Cotă de import = practică protecționistă care stabilește o limită cantitativă dintr-un produs care poate fi importat. ♦ (Concr.) Totalitatea mărfurilor importate de o țară. ◊ (Inform.) Import de date = transfer de date (informații) dintr-un program în altul. – Din importa1 (derivat regresiv). Cf. germ. Import. substantiv neutruimport

IMPÓRT s. n. Acțiunea de a aduce într-o țară, prin cumpărare sau pe cale de schimb, mărfuri sau produse străine. Cea mai mare parte din necesitățile țărilor de demo­crație populară în ce privește mașinile pentru principalele ramuri ale industriei, minereurile, bumbacul și alte mărfuri de primă însemnătate sînt satisfăcute mulțumită importului din Uniunea Sovietică. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2589. ◊ Fig. Eminescu a fost totdeauna împotriva importului de forme culturale cosmopolite. BENIUC, P. 16. ◊ Loc. adj. De import = (despre mărfuri) care este importat; fig. care n-are legătură cu realitățile locale. substantiv neutruimport

de import expr. (intl.) care provine din furt. substantiv neutrudeimport

2) *impórt și éz, a v. tr. (lat. importare. V. export, port). Aduc în țară mărfurĭ din străinătate. Fig. Introduc în uz: a importa o modă. V. impers. (numaĭ forma import). A avea importanță, a fi interesant: acest lucru nu importă saŭ nu mă importă. Ce te importă? ce te interesează? ce-țĭ pasă? verb tranzitivimport

importá (a ~) vb., ind. prez. 3 impórtă verb tranzitivimporta

importà v. 1. a face import; 2. fig. a introduce un obiceiu străin; 3. a fi important: cunoașterea legilor importă tuturor cetățenilor; ce ne importă? ce ne pașă ? verb tranzitivimportà

IMPORTÁ1, import, vb. I. Tranz. A aduce în țara proprie mărfuri străine prin cumpărare sau prin schimb; p. ext. a cumpăra servicii din alte țări. ♦ Fig. A prelua obiceiuri, mode etc. străine. – Din fr. importer. verb tranzitivimporta

IMPORTÁ2, pers. 3 importă, vb. I. Tranz. și intranz. A prezenta importanță, interes pentru cineva. – Din fr. importer. verb tranzitivimporta

IMPORTÁ1, impórt, vb. I. Tranz. A aduce în țară mărfuri pe cale de import. (Fig.) O dată cu impor­tarea lucrurilor și ideilor nouă, era fatal să se importe și cuvintele corespunzătoare. IBRĂILEANU, SP. CR. 140. verb tranzitivimporta

IMPORTÁ2, pers. 3 impórtă, vb. I. Intranz. (Mai ales în construcții negative sau restrictive) A avea importanță, a prezenta interes. Camera aceasta a dumi­tale îmi amintește ceva foarte vechi. Altă cameră... într-o țară care nu importă și într-un an care nu importă. C. PETRESCU, C. V. 288. ♦ Tranz. (Precedat de pron. pers. la acuzativ) A prezenta interes pentru o anumită persoană, a privi pe cineva. Și mai la urmă mă importă foarte puțin cauza primară: o chestie mult mai modestă mă necăjește pe mine. CARAGIALE, N. S. 82. verb tranzitivimporta

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiimport

import  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular import importul
plural importuri importurile
genitiv-dativ singular import importului
plural importuri importurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z