implora definitie

credit rapid online ifn

*implór, a v. tr. (lat. imploro, -áre, d. plorare, a plînge. V. de- și ex-plor). Cer umilit și cu insistență: a implora ĭertare. verb tranzitivimplor

implorá (implór, implorát), vb. – A ruga stăruitor, cu disperare. Lat. implorare (sec. XIX), fr. implorer.Der. implorator, adj. (care imploră). Cf. deplora, vb., din lat. deplorare; deplorabil, adj. verb tranzitivimplora

credit rapid online ifn

implorá (a ~) vb., ind. prez. 3 implóră verb tranzitivimplora

implorà v. a cere cu umilință și stăruitor, a se ruga cu lacrimi: a implora grația. verb tranzitivimplorà

IMPLORÁ, implór, vb. I. Tranz. A ruga pe cineva insistent, cu disperare (și cu umilință). – Din fr. implorer, lat. implorare. verb tranzitivimplora

IMPLORÁ, implór, vb. I. Tranz. A ruga (pe cineva) din toate puterile, stăruitor (și cu umilință). Au ars-o ș-au dărîmat-o subt ochii noștri, deși îi imploram în genunchi s-o cruțe. SADOVEANU, Z. C. 97. Din suflet te rog și te implor, ia seama să nu se nenorocească din pricina matale biata fată !... REBREANU, R. I 208. ♦ A cere, a solicita (ceva) stăruitor și cu umilință. Eu nu implor, principe, nimica de la tine. MACEDONSKI, O. I 252. verb tranzitivimplora

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiimplora

implora  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)implora implorare implorat implorând singular plural
implorând implorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) implor (să)implor imploram implorai implorasem
a II-a (tu) implori (să)implori implorai implorași imploraseși
a III-a (el, ea) implo (să)implorai implora imploră implorase
plural I (noi) implorăm (să)implorăm imploram implorarăm imploraserăm
a II-a (voi) implorați (să)implorați implorați implorarăți imploraserăți
a III-a (ei, ele) implo (să)implore implorau implora imploraseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z