impetuos definitie

IMPETUÓS, -OÁSĂ adj. Năvalnic, tumultuos. [Pron. -tu-os. / < lat. impetuosus, cf. fr. impétueux]. adjectiv impetuos

*impetuós, -oásă adj. (lat. impetuosus, d. impetus, atac, năvală). Plin de putere, de avînt: vînt, torent, atac impetuos. Fig. Vioĭ, viguros, pornit: caracter impetuos. Adv. Cu mare avînt: a năvăli impetuos. adjectiv impetuos

impetuós (-tu-os) adj. m., pl. impetuóși; f. impetuoásă, pl. impetuoáse adjectiv impetuos

impetuos a. 1. care se mișcă cu repeziciune, cu violență: torent impetuos; 2. fig. care nu se poate ținea, prea vioiu: caracter impetuos. adjectiv impetuos

IMPETUÓS, -OÁSĂ, impetuoși, -oase, adj. Care dovedește o forță sau se manifestă ca o forță de nestăpânit; năvalnic, tumultuos. [Pr.: -tu-os] – Din fr. impétueux, lat. impetuosus. adjectiv impetuos

IMPETUÓS, -OÁSĂ, impetuoși, -oase, adj. Care dove­dește o forță de nestăpînit, căruia nu-i poți pune stavilă; năvalnic, tumultuos. Situația internațională se carac­terizează prin creșterea impetuoasă a forțelor păcii, demo­crației și socialismului, prin slăbirea continuă a forțelor reacțiunii și războiului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2712. Îl găsii... transfigurat, vibrător, impetuos. GALACTION, O. I 234. Vorbea limpede, corect, liniștit. Arareori se încălzea într-un curent mai impetuos de gînduri. VLAHUȚĂ, O. A. III 11. – Pronunțat: -tu-os. adjectiv impetuos

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului impetuos

impetuos   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular impetuos impetuosul impetuoa impetuoasa
plural impetuoși impetuoșii impetuoase impetuoasele
genitiv-dativ singular impetuos impetuosului impetuoase impetuoasei
plural impetuoși impetuoșilor impetuoase impetuoaselor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z