IMPESTÁ vb. I. tr. 1. A molipsi de ciumă sau de o boală contagioasă. 2. A răspândi un miros urât. 3. (Fig.) A corupe. [< it. impestare, cf. fr. empester]. verb tranzitivimpesta
impestá (a ~) (a molipsi, a mirosi urât) (rar) vb., ind. prez. 3 impesteáză verb tranzitivimpesta
impestà v. 1. a infecta cu ciuma sau cu o boală contagioasă; 2. a răspândi un miros urât; 3. fig. a corupe prin doctrine rele. verb tranzitivimpestà
IMPESTÁ, impestez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A molipsi de ciumă sau de altă boală contagioasă. 2. A răspândi un miros urât. 3. Fig. A corupe. – Din it. impestare, fr. empester. verb tranzitivimpesta
*impestéz v. tr. (fr. empester, d. peste, pestă; it. impestare și appestare). Încĭumez, infectez cu pestă saŭ cu altă boală contagioasă; umplu de putoare. Fig. Corup pin [!] doctrine pernicioase. verb tranzitivimpestez
impesta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)impesta | impestare | impestat | impestând | singular | plural | ||
impestând | impestați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | impestez | (să)impestez | impestam | impestai | impestasem | |
a II-a (tu) | impestezi | (să)impestezi | impestai | impestași | impestaseși | ||
a III-a (el, ea) | impestează | (să)impestai | impesta | impestă | impestase | ||
plural | I (noi) | impestăm | (să)impestăm | impestam | impestarăm | impestaserăm | |
a II-a (voi) | impestați | (să)impestați | impestați | impestarăți | impestaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | impestează | (să)impesteze | impestau | impestară | impestaseră |