reduceri si promotii 2018
Definitie impertinent - ce inseamna impertinent - Dex Online

impertinent definitie

IMPERTINÉNT, -Ă adj., s.m. și f. Obraznic, necuviincios, insolent. [< fr. impertinent, it. impertinente, cf. lat. impertinens]. adjectiv impertinent

*impertinént, -ă adj. (fr. impertinent, lat. impértinens, -éntis, care n´are drept, d. in-, ne, și pértinens, relativ la, compus din per, pin [!], și tenére, a ținea [!]. V. țin). Obraznic, insolent: om, ton impertinent. Adv. În mod impertinent. adjectiv impertinent

impertinént adj. m., s. m., pl. impertinénți; adj. f., s. f. impertinéntă, pl. impertinénte adjectiv impertinent

impertinent a. 1. care vorbește sau lucrează în contra buneicuviințe sau a bunului simț; 2. ofensător, grosolan: vorbe impertinente. adjectiv impertinent

IMPERTINÉNT, -Ă, impertinenți, -te, adj., s. m. și f. (Om) obraznic. – Din fr. impertinent, lat. impertinens, -ntis. adjectiv impertinent

IMPERTINÉNT, -Ă, impertinenți, -te, adj. Lipsit de bună-cuviință sau de respect; obraznic, insolent. Dan își aducea aminte ce rîs impertinent avea la început. VLAHUȚĂ, O. A. III 37. După afirmările acelui domn, eram, ca literat, o secătură, o nulitate impertinentă. CARAGIALE, O. VII 229. ◊ (Substantivat) Radu-i un impertinent ambițios. ALECSANDRI, T. 1412. Un impertinent, care caută toate chipurile să mă ieie în rîs. NEGRUZZI, S. III 60. adjectiv impertinent

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului impertinent

impertinent   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular impertinent impertinentul impertinentă impertinenta
plural impertinenți impertinenții impertinente impertinentele
genitiv-dativ singular impertinent impertinentului impertinente impertinentei
plural impertinenți impertinenților impertinente impertinentelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z