IMPERFECTÍV, -Ă adj. (Despre aspectul verbelor; și s.n.) Care arată că acțiunea verbului se repetă sau este în curs de desfășurare. [< fr. imperfectif]. substantiv neutruimperfectiv
IMPERFECTÍV, imperfective, adj. (Despre aspectul verbelor; și substantivat, n.) Care arată că acțiunea verbului este în desfășurare sau se repetă, fără să indice termenul sau rezultatul ei. – Din fr. imperfectif substantiv neutruimperfectiv
IMPERFECTÍV, imperfective, adj. n. (Despre aspectul verbelor) Care arată că acțiunea verbului este în desfășurare sau că se repetă, fără să se exprime termenul sau rezultatul ei. ◊ (Substantivat, n.) Imperfectivul exprimă o durată fără termen, o acțiune care durează și se dezvoltă. ROSETTI, I. SL. 34. substantiv neutruimperfectiv
imperfectiv substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | imperfectiv | imperfectivul |
plural | imperfective | imperfectivele | |
genitiv-dativ | singular | imperfectiv | imperfectivului |
plural | imperfective | imperfectivelor |