IMORALÍSM s.n. Concepție (susținută mai ales de Nietzsche și Gide) care preconizează încălcarea și negarea normelor și a principiilor morale. ♦ Atitudine opusă față de tot ceea ce în mod obișnuit este considerat moral. [< fr. immoralisme]. substantiv neutruimoralism
IMORALÍSM s. n. Teorie care contestă valoarea normelor și judecăților morale. – Din fr. immoralisme. substantiv neutruimoralism
imoralism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | imoralism | imoralismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | imoralism | imoralismului |
plural | — | — |