imobiliza definitie

IMOBILIZÁ vb. I. tr. A pune pe cineva sau ceva în imposibilitate de a se mișca; a înțepeni, a încremeni. [< fr. immobiliser]. verb tranzitivimobiliza

imobilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 imobilizeáză verb tranzitivimobiliza

imobilizà v. 1. a face imobil; 2. Jur. a da unui efect mobiliar calitatea de imobil. verb tranzitivimobilizà

IMOBILIZÁ, imobilizez, vb. I. Tranz. A aduce pe cineva sau ceva în stare de nemișcare, de neclintire, a face să nu se mai poată mișca, să nu mai poată acționa. ♦ A investi mari disponibilități într-o întreprindere, într-o afacere (scoțându-le din circuitul normal). – Din fr. immobiliser. verb tranzitivimobiliza

IMOBILIZÁ, imobilizez, vb. I. Tranz. A pune (pe cineva sau ceva) în neputință de a se mișca, a aduce în stare de nemișcare, de neclintire. Plotonierul Danțiș își desfășură brațele ca niște aripi, căzînd asupra lui Trei- Nasuri și imobilizîndu-l. SADOVEANU M. C. 209. ◊ Fig. Grupul « Convorbirilor » îl imobilizase într-o situație falsă; boala și mizeria l-au doborît înainte de vreme. SADOVEA­NU, E. 83. verb tranzitivimobiliza

*imobilizéz v. tr. (fr. immobiliser). Fac imobil, fac să nu se maĭ poată mișca orĭ să nu maĭ poată lucra. Jur. Daŭ unuĭ obĭect mobil calitatea de imobil. verb tranzitivimobilizez