imitativ definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeimitativ
- Vezi aici mai multe rimeimitativ
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuim
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuimi
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuiv
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cutiv
IMITATÍV, -Ă adj. Care imită. ◊ Armonie imitativă v. armonie (1) [în DN]. [Pl. -vi, -ve. / cf. fr. imitatif, it. imitativo]. adjectivimitativ
*imitatív, -ă adj. (lat. imitativus). Gram. Muz. Care e de natura imitațiuniĭ: armonie imitativă. S. n., pl. e. Gram. Cuvînt care imită huĭetu naturiĭ, onomatopeic, ca: gîl-gîl, gîlgîĭ, scîrț-scîrț, scîrțîĭ, horpăĭ, sorb ș. a. adjectivimitativ
imitatív adj. m., pl. imitatívi; f. imitatívă, pl. imitatíve adjectivimitativ
imitativ a. de natura imitațiunii: armonie imitativă. adjectivimitativ
IMITATÍV, -Ă, imitativi, -e, adj. Care imită (sunete). – Din fr. imitatif, lat. imitativus. adjectivimitativ
IMITATÍV, -Ă, imitativi, -e, adj. (Mai ales despre sunete) Care imită. ◊ Armonie imitativă = efect stilistic obținut prin alăturarea unor cuvinte ale căror sunete evocă un sunet din natură. Armonia imitativă din acest vers [« Prin vulturi vîntul viu vuia »] nu e... meșteșugită, ea e necesară, naturală și ne face să auzim zgomotul sec al aerului izbit și despicat de minunatul călăreț. GHEREA, ST. CR. III 318. adjectivimitativ
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiimitativ
| imitativ adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | imitativ | imitativul | imitativă | imitativa |
| plural | imitativi | imitativii | imitative | imitativele | |
| genitiv-dativ | singular | imitativ | imitativului | imitative | imitativei |
| plural | imitativi | imitativilor | imitative | imitativelor | |