imitațiune definitie

IMITÁȚIE s.f. Faptul de a imita; imitare. ♦ Obiect făcut prin imitare. ♦ Preluarea unei teme cântate de o voce sau de un instrument de către alte voci sau instrumente. [Gen. -iei, var. imitațiune s.f. / cf. fr. imitation, it. imitazione, lat. imitatio]. substantiv femininimitație

IMITÁȚIE, imitații, s. f. Acțiunea de a imita; (concretizat) obiect făcut după modelul altuia, copie uneori prezentată drept original. V. contrafacere. Să vezi imitație de scrisoare ! să zici și tu că e a ta, dar să juri, nu altceva, să juri. CARAGIALE, O. I 111. ♦ (Muz.) Reluare de către alte voci sau instrumente a unei teme cîntate de o voce sau de un instrument. - Variantă: imitațiúne (pronunțat -ți-u-) (ODOBESCU, S. I 479) s. f. substantiv femininimitație

IMITAȚIÚNE s. f. v. imitație. substantiv femininimitațiune

IMITAȚIÚNE s.f. v. imitație. substantiv femininimitațiune

*imitațiúne f. (lat. imitatio). Acțiunea de a imita. Lucru imitat, falsificat: imitațiune de aur, de astrahan. – Și -áție (acțiunea și lucru imitat) și -áre (acțiunea). substantiv femininimitațiune

imitați(un)e f. 1. acțiunea de a imita și rezultatul acestei acțiuni; 2. genul unui scriitor sau artist imitat de altul; 3. contrafacere în comerț. substantiv femininimitațiune

IMITAȚIÚNE s. f. v. imitație. substantiv femininimitațiune

IMITAȚIÚNE s. f. v. imitație. substantiv femininimitațiune

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiimitațiune

imitațiune   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular imitațiune imitațiunea
plural imitațiuni imitațiunile
genitiv-dativ singular imitațiuni imitațiunii
plural imitațiuni imitațiunilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z