reduceri si promotii 2018
Definitie imineu - ce inseamna imineu - Dex Online

imineu definitie

iminéu s. m., art. iminéul; pl. iminéi, art. iminéii substantiv masculin imineu

iminéi s. m. pl. – Bocanci, ciuboțele. Tc. yemeni (Șeineanu, II, 226; Meyer 161), cf. ngr. γιαμενί „pînză de Persia”, alb. jamuli, bg. emenija, sb. jemenije. Sensul primar este „din Yemen”, cf. imeni, s. m. (înv., pînză de sac). -Der. imingiu, s. m. (înv., pantofar), din tc. yemenici. substantiv masculin iminei

IMINÉU, iminei, s. m. Pantofi cu vârful ascuțit, purtați în trecut de țărani; pantofi de modă turcească, cu căputa înconjurând călcâiul, făcuți din marochin și purtați în trecut de boieri. – Din tc. yemeni. substantiv masculin imineu

IMINÉU, iminei, s. m. (Mai ales la pl.) Încălțăminte din piele de iuft, purtată de țărani; (învechit) pantofi fini făcuți din piele colorată în negru sau roșu, mai rar în galben. Un dulău, repezindu-se pe sub car, îl apucă de pulpa piciorului și-i sfîșie nădragii pînă jos la imineu. GALACTION, O. I 282. Bluza albastră și imineii din picioare îi schimba o dată cu începutul toamnei. DUNĂREANU, CH. 65. Neculai Pălitu era el ciubotar vestit, dar numai pentru încălțăminte groasă, pentru iminei țărănești. HOGAȘ, DR. II 152. Imineii sînt încălțămintea de vară pentru... sărbătoare. ȘEZ. IX 34. substantiv masculin imineu

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului imineu

imineu   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular imineu imineul
plural iminei imineii
genitiv-dativ singular imineu imineului
plural iminei imineilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z