IMENSITÁTE s.f. Însușire a ceea ce este imens; întindere nemărginită. ♦ Mărime extraordinară, proporții uriașe. [Cf. fr. immensité, it. immensità, lat. immensitas]. substantiv femininimensitate
*imensitáte f. (lat. imménsitas, -átis). Calitatea de a fi imens, mărime infinită: imensitatea naturiĭ. Întindere foarte vastă: imensitatea oceanuluĭ, (fig.) a geniuluĭ. substantiv femininimensitate
imensitáte s. f., g.-d. art. imensitắții; pl. imensitắți substantiv femininimensitate
imensitate f. 1. mărime fără de margini: imensitatea naturei; 2. prea mare întindere: imensitatea mărilor; fig. imensitatea geniului. substantiv femininimensitate
IMENSITÁTE, imensități, s. f. Însușirea a ceea ce este imens; ceea ce copleșește prin proporțiile sale uriașe, prin numărul, intensitatea, importanța extraordinară. ♦ Întindere uriașă, spațiu imens. – Din fr. immensité, lat. imrnensitas, -atis. substantiv femininimensitate
IMENSITÁTE, imensități, s. f. Ceea ce copleșește prin proporțiile sale uriașe; întindere nemărginită, spațiu nesfîrșit. Un val străveziu, țesut din fire limpezi de lumină trandafirie și cer albastru, acoperea imensitatea solemnă a nesfîrșitului. HOGAȘ, M. N. 180. Zăpada creștea mereu... toate se înecau într-o imensitate albă, neclintită. VLAHUȚĂ, O. A. 297. ♦ Mărime, proporții extraordinare. Cu cît rămîi mai mult timp la Moscova, cu atît îți dai mai bine seama de imensitatea orașului. STANCU, U.R.S.S. 51. substantiv femininimensitate
imensitate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | imensitate | imensitatea |
plural | imensități | imensitățile | |
genitiv-dativ | singular | imensități | imensității |
plural | imensități | imensităților |