imens definitie

IMÉNS, -Ă, imenși, -se, adj. Care este extraordinar de mare, de numeros, de intens, de important; colosal, enorm. ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, exprimă ideea de superlativ) Foarte, extraordinar. – Din fr. immense, lat. immensus. adjectivim

IMÉNS, -Ă adj. Foarte mare, nemărginit; vast. ♦ Nenumărat, enorm. ♦ Foarte important. [< fr. immense, it. immenso, lat. immensus]. adjectivimens

*iméns, -ă adj. (lat. immensus, d. in-, ne, și mensus, măsurat. V. măsură). Nemăsurat, nemărginit, infinit: universu e imens. Foarte mare: avere imensă, (fig.) ambițiune imensă. Adv. În mod imens. adjectivimens

iméns adj. m., pl. iménși; f. iménsă, pl. iménse adjectivimens

imens a. 1. care e fără măsură, a cărui mărime e nemărginită: universul e imens; 2. foarte întins: câmpii imense; 3. fig. excesiv: ambițiune imensă. adjectivimens

IMÉNS, -Ă, imenși, -se, adj. (În legătură cu ideea de dimensiune) Foarte mare, foarte întins, nesfîrșit, nemărginit; vast, nemăsurat, enorm. De jur împrejur, pe variația infinită a imensei perspective, se risipeau umbrele norilor și strălucirea soarelui. GALACTION, O. I 346. Și-n mintea lui se desfășurau tablouri: ogoare imense, lanuri de grîu. VLAHUȚĂ, O. A. III 62. ♦ (În legătură cu ideea de număr, de cantitate) Foarte numeros, nenumărat. Bogăția imensă a expresiilor pentru « curătură » arată în mod elocvent, munca pe care au depus-o romînii, de-a lungul veacurilor, spre a transforma în terenuri cultivabile, pășuni etc. o mare parte dintre pădurile și codrii așa de numeroși odinioară. IORDAN, N. L. 9. Zeci, sute de mii de flori se ivesc dinăuntrul apelor... în vreme ce deasupra, din adîncimile cerului izbucnește imensa puzderie de stele. BOGZA, C. O. 301. ♦ (În legătură cu ideea de inten­sitate) Foarte mare, foarte important. Un rol imens are activul de partid în viața partidelor comuniste și munci­torești din țările capitaliste, coloniale și dependente. SCÎN­TEIA, 1953, nr. 2805. N-aș putea să-mi explic mai bine gîndul asupra acestei materii, de o imensă importanță. GHEREA, ST. CR. I 252. ♦ Fig. Adînc, profund. Acum e trecut de miezul nopții, furtuna s-a potolit, e o liniște imensă. BOGZA, Ț. 46. O tristețe imensă îi inundă inima. SAHIA, N. 95. ♦ (Adverbial, familiar; legat de adjec­tivul sau de adverbul pe care îl determină prin prep. « de », exprimă ideea de superlativ) Foarte, tare. Sonia, îmi pare imens de rău. CAMIL PETRESCU, T. II 26. adjectivimens

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiimens

imens  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular imens imensul imensă imensa
plural imenși imenșii imense imensele
genitiv-dativ singular imens imensului imense imensei
plural imenși imenșilor imense imenselor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z