imediat definitie

IMEDIÁT adj. Care se produce fără întârziere; nemijlocit. // adv. Neîntârziat, numaidecât, îndată. [Pron. -di-at. / < fr. immédiat, cf. lat.t. immediatus]. adjectivimediat

*imediát, -ă adj. (lat. immediatus, in-, ne, și *mediatus, care e la mijloc. V. mediŭ, mijloc). Care lucrează, se face direct, nu pin [!] saŭ după altu: cauza imediată a morțiĭ a fost glonțu; succesoru imediat al luĭ Ștefan cel Mare a fost fiu luĭ numit Bogdan. Adv. Pe loc, numaĭ de cît [!], îndată: după asta a plecat imediat. adjectivimediat

imediát (-di-at) adj. m., pl. imediáți; f. imediátă, pl. imediáte adjectivimediat

imediat a. 1. care lucrează, care se produce fără mijlocirea cuiva; 2. care urmează sau precede nemijlocit: succesor imediat; 3. care se face numaidecât: plecare imediată. ║ adv. pe dată, la moment. adjectivimediat

IMEDIÁT, -Ă, imediați, -te, adv., adj. 1. Adv. Fără întârziere, numaidecât, îndată. 2. Adj. Care urmează să se producă fără întârziere; care este de primă necesitate sau urgență; aflat la o distanță foarte mică de cineva sau de ceva. [Pr.: -di-at] – Din fr. immédiat, lat. immediatus. adjectivimediat

IMEDIÁT adv. Fără întîrziere, numaidecît, îndată. Aș pleca imediat. Tata n-ar ști nimic. SAHIA, N. 22. Deo­camdată nu cunoscu pe Ana, dar glasul și rîsul ei îl asigu­rară imediat că sub pălăria aceea mare era ea. VLAHUȚĂ, O. A. III 36. ♦ (Adjectival) Care se situează la o distanță nemijlocită de ceva; care se produce în chip nemijlocit, fără întîrziere. Stau prinse în rame, acoperite cu sticlă, exemplare rare din ziarele care se scriau și se tipăreau în imediata apropiere a frontului. STANCU, U.R.S.S. 126. ◊ Sarcini imediate = sarcini care vin în primul rînd, a căror rezolvare este urgentă. adjectivimediat