imbrohor definitie

credit rapid online ifn

imbrohór (imbrohóri), s. m. – Grăjdar al sultanului. – Var. imbrihor. Tc. imbrihor (Șeineanu, III, 70). Sec. XVII, înv. substantiv masculinimbrohor

imbrohór m. (turc. imbrohor, emir-i ahor, grăjdaru sultanuluĭ, d. ar. emir, emir, șef, și pers. ahor, grajd). Vechĭ. Trimesu [!] sultanuluĭ în țările româneștĭ (p. mazilire, investură ș. a.). – Și imbrihor. Literar și imirahor. V. connetable. substantiv masculinimbrohor

credit rapid online ifn

imbrohór s. m., pl. imbrohóri substantiv masculinimbrohor

imbrohor m. od. comisul împărătesc care era trimis în țările române cu înalte misiuni politice, uneori ca să mazilească pe Domn și să dea învestitura noului numit: Sultanul din foișor deie semn lui imbrohor POP. [Turc. IMBROHOR, lit. căpetenia grajdului]. substantiv masculinimbrohor

IMBROHÓR, imbrohori, s. m. Persoană trimisă de sultan în Țările Române cu înalte misiuni politice. – Din tc. imbrohor. substantiv masculinimbrohor

IMBROHÓR, imbrohori, s. m. (Turcism învechit) Persoană trimisă de sultan în țările noastre, cu misiunea de a detrona un domn sau de a înscăuna un domn nou. Imbrohorul sau comisul împărăției azvîrli vălul de mazilie pe capul Brîncoveanului. ODOBESCU, S. I 256. Sultanul din foișor Dete semn lui imbrohor. ALECSANDRI, P. P. 211. substantiv masculinimbrohor

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiimbrohor

imbrohor  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular imbrohor imbrohorul
plural imbrohori imbrohorii
genitiv-dativ singular imbrohor imbrohorului
plural imbrohori imbrohorilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z